Sensibil, melancolic, rămas tributar secolului în care s-a
născut, Florentino Ariza întruneşte şi contrazice în acelaşi timp toate
însuşirile unui erou romantic. Stăruitor în dragoste, dar demodat în purtări şi
ţinută, neobosit căutator al idealului iubirii, dar amator de ibovnice
ocazionale, pe care şi le notează cu o grijă minuţioasă de contabil într-un
catastif al amorului.
Dozajul
suferinţei şi al dragostei, echilibrul extrem de delicat între curaj şi ridicol
îl transformă pe Florentino Ariza într-unul dintre cele mai complexe personaje
al literaturii universale.
Ca
să trăiești o dragoste așa de mare trebuie să fii plămădit la fel ca
Florentino Ariza. Nu oricărui om îi este îngăduit să cunoască o iubire
devoratoare. Dar Florentino e un ales, un spirit superior, înzestrat cu o
sensibilitate ieșită din comun.
Pentru omul obișnuit iubirea este o flacără
trecătoare, înăbușită de convenționalism, până când ajunge să
dispară, fiind doar arareori alimentată de nostalgii și
amintiri. La Florentino raporturile se schimbă, el se hrăneşte din
nostalgii, îşi construieşte un imperiu al iubirii, pornind de la nişte firave
dovezi de dragoste primite de la adolescenta rebelă, Fermina Daza.
La
Florentino nu vom gasi nimic din stereotipurile literare, pentru ca el însuşi
este un tip insolit, o apariţie stranie atât pentru Fermina Daza cât şi
pentru noi cititorii. Încă de la
începutul romanului ne-am obişnuit să-l vedem pe Florentino Ariza mai mult prin
ochii altora, însă percepţiile celorlaltor personaje sunt revelatoare.
De tânăr Florentino pare un bătrân, îmbrăcat cu hainele tatălui, prost
croite, venite dintr-un alt veac, acesta pare să aibă ceva din imago-ul evreului
rătăcitor în cătarea unui Canaan al iubirii, veşnic prigonit şi
neadaptat lumii în care trăieşte.
Atemporalitatea vestimentaţiei, inefabilul
fiinţei sale - nu întâmplător Fermina Daza îi spune că este o umbră - sunt
atributele esenţiale ale unui personaj fără timp şi loc, capabil să se
transforme într-un simbol, dematerializat de orice fel de referinţe mundane.
