Mara are o abilitate uluitoare cu care tranzacționează afaceri profitabile. Femeie întreprinzătoare și aprigă, mânuiește impecabil toate ițele comerțului. Mara cunoaște foarte bine puterea banului, se lasă stăpânită de contemplația ideii că deține la fel de mulți sau poate chiar mai multi decât puternicii satului.
Mara e plămădită din aceleași aspirații și frici ca Hagi Tudose, Moș Costache, Moș Goriot sau Ebenizer Scrooge. Ceea ce au în comun aceste personaje este voluptatea cu care își contempla agoniseala, dar și durerea pe care o resimt atunci când sunt nevoiți să rupă o bucățică din opera vieții lor, banul bine pus de-o parte.
Mara își iubește sincer copiii, dar îi este greu să se despartă de averea strânsă tocmai pentru ei, chiar și atunci când împrejurările vieții o cer. Decât să îl răscumpăre pe Trica de la oaste, preferă să se împrumute. Când vrea sa îi dea Persidei zestrea, deși din capul locului nu i-ar fi dat-o pe toată odată, de la 30,000 de fiorini cât intenționase sa îi dăruiască, ajunge în fața ginerelui cu doar 8000, dar cu promisiunea că le va da restul la vremea cuvenită. Națl cunoscând bine firea Marei o încredințează că tot mai bine ar fi să păstreze ea banii, caci într-adevăr unde ar fi fost loc mai sigur pe lumea asta decât tainița Marei.
Așa cum știe să investească în afaceri, Mara înțelege rolul educației în formarea copiilor ei, Persida va fi crescuta în spiritul aspru al unei mănăstiri catolice, iar Trica învață o meserie, intră ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor. Aspirațiile Marei pentru copiii ei sunt bune și izvorăsc din dorința firească de a-și vedea copiii în rândul lumii, crescuți cum se cuvine și cu nimic mai prejos decât alții de condiție mai aleasă. Însă atât Persida cât și Trica, crescuți în primii ani ai vieții ca niște copii de pripas, rămân "sălbatici", niște suflete libere care preferă stigmatul social decât să trăiască altfel de cum le dictează conștiința lor.
Complexitatea sufletească a Marei se desfășoară pe mai multe paliere: abilități antreprenoriale, inteligență socială, maternitate, credință ortodoxă.Toate aceste valențe sufletești se observă cel mai bine în momentul botezului nepotului. Ar vrea să îl smulgă din brațele fiicei sale și să îl boteze în legea strămoșească, dar în același timp înțelege implicațiile sociale și familiale pe care le presupune un botez papistășesc. La început îngrozită de perspectiva că sânge din sângele ei va fi schismatic, apoi încet-încet uluită de ceremonia "celorlalți", în cele din urmă conchide aproape ecumenic că "e frumos și la ei" și până la urmă un Dumnezeu avem cu toții și creștini se numesc și unii și ceilalți.
Așa cum știe să investească în afaceri, Mara înțelege rolul educației în formarea copiilor ei, Persida va fi crescuta în spiritul aspru al unei mănăstiri catolice, iar Trica învață o meserie, intră ucenic la Bocioacă, starostele cojocarilor. Aspirațiile Marei pentru copiii ei sunt bune și izvorăsc din dorința firească de a-și vedea copiii în rândul lumii, crescuți cum se cuvine și cu nimic mai prejos decât alții de condiție mai aleasă. Însă atât Persida cât și Trica, crescuți în primii ani ai vieții ca niște copii de pripas, rămân "sălbatici", niște suflete libere care preferă stigmatul social decât să trăiască altfel de cum le dictează conștiința lor.
Complexitatea sufletească a Marei se desfășoară pe mai multe paliere: abilități antreprenoriale, inteligență socială, maternitate, credință ortodoxă.Toate aceste valențe sufletești se observă cel mai bine în momentul botezului nepotului. Ar vrea să îl smulgă din brațele fiicei sale și să îl boteze în legea strămoșească, dar în același timp înțelege implicațiile sociale și familiale pe care le presupune un botez papistășesc. La început îngrozită de perspectiva că sânge din sângele ei va fi schismatic, apoi încet-încet uluită de ceremonia "celorlalți", în cele din urmă conchide aproape ecumenic că "e frumos și la ei" și până la urmă un Dumnezeu avem cu toții și creștini se numesc și unii și ceilalți.
